Un prim pas pe scena

17:15, la 17:30 incepe spectacolul! Imi iau boleroul negru si geanta alba si ma indrept catre casa de cultura. Ajunsa acolo cu 5 minute mai tarziu, sunt uimita sa vad toate locurile pline de  spectatori nerabdatori sa vada despre ce este vorba. Ma intalnesc cu cealalta fata din sceneta, si ne ducem sa ne interesam ce numar suntem. Minunat! Santem penultimele din 23 de prezentari. Ne fataim noi de colo-colo, privim numerele celorlalti, razand la momentele comice. Totul era cat se poate de normal: nu aveam emotii si nici trac. Cu greu a trecut timpul, insa a trecut si a ajuns la nr. 22. Agitatie mare!! Repede, repeta-ti rolul, adu` recuzita, si inca o multime de lucruri de facut. Tensiunea crestea cu fiecare moment ce se apropia de numarul nostru. Emotiile ne copleseau pe amandoua. Pe scena se anunta prezenta noastra. Prima care intra eram eu. Cu greu merg normal cu tocurile de 10 cm. , pana la banca. Ma asez si imi pun lucrurile acolo. Vine si Sorina, si trecem la treaba. In timpul scenetei "Doua colege", nu ne-am balbait deloc, tinand cont ca nu am zis nici una rolul corect:)). Dupa terminarea spectacolului am petrecut in culise cu ceilalti pana pe la vre-o 20:30. A fost o zi grozava!!!