Cand eram mai mica, credeam ca papusile prind viata, imediat dupa ce adorm; ca atunci cand eu visez, ele canta si danseaza prin camera, distrandu`se de minune. Eram parca hipnotizata de finetea si inocenta jucariilor, in special a papusilor de portelan, fiind captiva in lumea mea roz, si nu puteam sa imi scot ideea din cap ca papusile traiesc. Imi inchipuiam cum se trezesc la viata, cum isi deschid ochii, iar pielea lor cea rece si alba devine calda si capata o culoare crema. Acestea erau insa doar vise, caci acum nu mai gandesc lafel. Mi se pare o prostie ce gandeam atunci, insa pe vremea aceea, aia era lumea mea de vis. O lume fara probleme, plina de jucarii de plus si papusi de portelan.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu